Actualul sediu al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, anterior - Palatul Comisiei Europene a Dunării (CED), a fost construit inițial, între 1893-1896, ca sediu administrativ pentru această primă instituție europeană, constituită în urma Congresului de Pace de la Paris, din 1856, cu scopul de a reglementa regimul navigației pe Dunăre.
Palatul Comisiei Europene a Dunării a devenit Marcă a Patrimoniului European.
Actualul sediu al Bibliotecii Județene ”V.A. Urechia”, anterior Palatul Comisiei Europene a Dunării (CED), a fost construit inițial, între 1893-1896, ca sediu administrativ pentru această primă instituție europeană, constituită în urma Congresului de Pace de la Paris, din 1856, cu scopul de a reglementa regimul navigației pe Dunăre.
Acest edificiu reprezintă o construcție europeană deoarece decizia de construire a fost luată de reprezentanții ai opt state europene, lucrarea beneficiind de „fonduri europene” și fiind reprezentativă pentru valorile în care credea Comisia Europeană a Dunării, preluate astăzi de Uniunea Europeană. Aici își desfășurau activitatea funcționarii compartimentelor: Secretariatul General, Contabilitatea, Arhiva și biblioteca. Tot aici se desfășurau plenarele delegaților CED și se asigura cazare pentru unii dintre funcționari.
Comisia Europeană a Dunării a funcționat în acest sediu până la desființarea sa, în anul 1948. Între anii 1948–1968, clădirea a fost sediul mai multor instituții gălățene, iar din anul 1968 a fost repartizată, ca sediu, Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, instituție care funcționează aici și în prezent.
Situl, aflat în proprietatea Consiliului Județean Galați, reprezintă un simbol cultural al orașului de la Dunăre, un monument arhitectural cu un stil sobru ce evocă imaginea vechiului târg din perioada secolelor al XIX-lea și prima jumătate a celui de-al XX-lea. Configurația actuală a obiectivului este, în principal, rezultatul reconstrucției din temelie realizată de Societatea Română de Întreprinderi din București, între 23 iunie 1922 și 10 mai 1923, vechea clădire fiind puternic avariată în Primul Război Mondial. Este poziționat într-o zonă care face parte dintr-un ansamblu urban de patrimoniu, ce se întinde până aproape de Faleza Dunării și de Portul Galați. La intrarea în clădire există elemente de semnalizare a calității sale de monument istoric și de monument de arhitectură.
Proiectată în stil neoclasic, construcția dezvoltată pe subsol parțial, parter, două etaje și mansardă, a păstrat multe dintre elementele arhitecturale originale: ușa în stil francez, cu geamuri de cristal, de la intrarea în holul principal; stucatura de pe pereții interiori; coloanele aparente de la parter și etajul I, ornamentate cu motive vegetale și simboluri specifice – ancora, tridentul, cornul abundenței; pardoselile, scările în marmură și mozaic; balustradele cu ornamente în fier forjat; luminatorul de la etajul I, din sticlă transparentă, cu cadru marginal colorat, împodobit cu frunze de laur; lambriurile din lemn de diferite esențe, unele rare; medalioane cu inițialele CED; candelabrele și aplicele metalice. La demisol există încă seiful ce adăpostea valorile Comisiei. Pe aripa stângă, există un lift pentru obiecte ce leagă subsolul de etajul al doilea, funcționabil și astăzi.
La exterior, demarcația între parter și etaj se face printr-un bandou profilat care are în partea inferioară o decorație vegetală. Frontonul în arc de cerc este bogat ornamentat, susținut de două coloane înfășurate în parâme. Ferestrele etajului sunt decorate în partea inferioară cu ghirlande de lauri. În fața clădirii se află un spațiu verde străjuit, la stradă, de un gard de fier forjat încastrat în beton, care a suferit unele modificări în timp.
Fiind o clădire de patrimoniu supusă reglementărilor restrictive de reabilitare/modernizare, situl și-a păstrat arhitectura exterioară și interioară intacte, în urma diverselor lucrări de întreținere sau reabilitare. Actualmente, structurile de management ale bibliotecii gestionează atât întreținerea clădirii în care funcționează, cât și întreaga activitate, precum și totalitatea resurselor științifice și de patrimoniu pe care le deține, fiind sprijinită în toate demersurile ei de către Consiliul Județean Galați.
Clădirea beneficiază în acest moment de dotări precum: rampă-lift pentru persoane cu dizabilități motorii, elemente tactile pentru nevăzători, astfel încât să nu fie îngrădit nimănui accesul în clădire și la colecțiile deținute.
Biblioteca investește anual în întreținerea și protejarea sitului: lucrări de reparații, igienizare, servicii de pază și protecție, utilități necesare bunei funcționări. Situl deține un sistem de monitorizare a clădirii, cu camere de supraveghere. Sumele investite în acest scop provin integral din fondurile alocate de Consiliul Județean Galați.
În prezent, monumentul istoric beneficiază de o investiție realizată de Consiliul Județean Galați, cu fonduri europene, finanțată prin programul PNRR Componenta C5 – Valul renovării, Axa 2 – Schema de granturi pentru eficiență energetică și reziliență în clădiri publice, Operațiunea B.2 Renovarea energetică moderată sau aprofundată a clădirilor publice.
Marca Patrimoniului European (EHL - European Heritage Label) este o inițiativă a Uniunii Europene care identifică și recunoaște obiectivele culturale și istorice deosebite din întreaga Europă. Aceste obiective includ monumente, locuri, evenimente sau tradiții care au jucat un rol semnificativ în istoria și în dezvoltarea valorilor europene comune. Eticheta patrimoniului european se acordă în urma unui proces de selecție riguros și oferă recunoaștere și vizibilitate internațională pentru siturile selectate.
Palatul Comisiei Europene a Dunării, sediul Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, a obținut, în anul 2022, prestigioasa distincție – Marca Patrimoniului European.
Social media: Pagina de Facebook
Acum mai bine de 130 de ani, primul român nominalizat la premiul Nobel, reputatul istoric, scriitor și om politic Vasile Alexandrescu Urechia fonda, prin donarea unui prim lot de 6000 de cărți din colecția proprie, o bibliotecă publică destinată „să serve culturii tot mai spornice și mai ales tot mai românească a Galaților”.
În tot acest timp, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” și-a avut sediul în diverse locuri, ultima mutare petrecându-se în anul 1968, când, prin Hotărârea Comitetului Executiv al Consiliului Județean, se stabilește ca sediul acesteia să fie în prima clădire cu statut internațional european de la începutul secolului al XX-lea, special construită pentru desfășurarea activității Comisiei Europene a Dunării (CED).
De-a lungul timpului, Biblioteca a conferit prestigiul continuității cultural-științifice în spațiul Dunării de Jos, așa cum și-a dorit mentorul său, iar pentru valorificarea și promovarea istoriei Palatului CED a organizat numeroase evenimente și proiecte culturale care să îi confirme identitatea. Dintre acestea, menționăm:
Colecțiile speciale și de carte veche ale Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, provenite majoritar din donația academicianul Vasile Alexandrescu Urechia, unul dintre marii bibliofili români de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sunt conservate astăzi în seiful unde altădată se păstrau valorile Comisiei Europene a Dunării. Manuscrisele și tipăriturile de o valoare excepțională, multe rare, unele unice la nivel național, sunt adăpostite în siguranță în două încăperi de la demisolul clădirii.
Fondul Colecțiilor speciale a fost îmbogățit de-a lungul timpului prin donații și achiziții, astfel că astăzi însumează peste 17000 de documente, structurate pe mai multe categorii: carte străină veche, carte românească veche și bibliofilă, manuscrise și documente de corespondență, fotografii și cărți poștale ilustrate, stampe, atlase și hărți vechi, documente de arhivă, foi volante, fotocopii, microfilme, diplome, partituri.
Printre valoroasele piese păstrate în acest fond se află câteva fotografii și cărți poștale ce ilustrează modificările arhitecturale ale Palatului CED din Galați în primele decenii de existență, dar și un document inedit - Cartea de onoare a vasului Carolus Primus, un volum ce conține semnături autografe și însemnări aparținând unor personalități române și străine care au călătorit, cu diverse ocazii, la bordul yachtului Carolus Primus, în perioada 1909-1939.
Litografie: Congresul de la Viena (1815)
Litografie: Congresul de la Paris (1856)
Două litografii de mari dimensiuni din colecția de grafică străină prezintă momente cheie ale istoriei europene: Congresul de la Viena (1815), care garanta, printre altele, libertatea navigației pe Dunăre și Congresul de la Paris (1856), unde s-a hotărât înființarea Comisiei Europene a Dunării cu sediul la Galați. Pe lângă acestea, o medalie de bronz cu diametrul de 60 mm, emisă acum 90 de ani, amintește de momentul aniversării a 75 de ani de la înființarea Comisiei Europene a Dunării. Medalia a fost lucrată de Lucien Geoges Bazor (1889-1959), gravor șef la Monetăria din Paris.
Juno (Junona), zeița protectoare a căsniciei, a căminului și ocrotitoarea apelor. Tronul zeiței este inscripționat: „ARTICLE 16 DU TRAITÉ DE PARIS DU 30 MARS 1856”, articolul Tratatului de la Paris prevedea înființarea Comisiei Europene a Dunării. Circular, pe marginea medaliei, se regăsește inscripția: „1856 – COMMISSION EUROPÉENE DU DANUBE – 1931”. În fundal, se distinge Farul și Palatul C.E.D. din Sulina.
Pe revers, în centrul medaliei, se regăsește tridentul Junonei, iar în jurul acestuia, în sensul acelor de ceasornic, sunt reprezentate stemele celor patru state care luau parte la activitățile C.E.D. la vremea respectivă: România, Italia, Franța și Marea Britanie. Pe marginea medaliei este inscripționat textul: INAUGURATION DES NOUVELLES DIGUES DE SOULINA – MCMXXXI (1931).
Cea mai importantă parte a arhivei a fost preluată de Arhivele Statului Galați în anul 1967, aceasta cuprinzând documente ale Secretariatului General și ale Contabilității Generale, ale delegaților României și Angliei, protocoale, dosare personale etc., acestea fiind astăzi cuprinse în fondul Comisiei Europene a Dunării al Serviciului județean al Arhivelor Naționale și numărând 5.812 de unități de arhivă.
Edificat la Galați, în perioada 1893-1895, Palatul Comisiunii Europene a Dunării, astăzi sediul Bibliotecii Județene „V.A.Urechia”, a fost martorul nu numai a deciziilor privind regimul navigației pe Dunăre, ci și martorul unor evenimente care constituie pagini negre în istoria mondială a secolului XX. Bombardat la 10 octombrie 1917 de către armatele bulgaro-germane, Palatul C.E.D. a suferit daune majore. Precum pasărea Phoenix, între 1922 și 1923, Palatul C.E.D. a prins, din nou contur, pe o construcție mai solidă, permițând membrilor Comisiei Europene a Dunării să își continue activitatea până în anul 1948, când noile realități politice din România, au impus desființarea acesteia.
Sediul Comisiei Europene a Dunării a fost stabilit la Galați, cel mai mare port de pe sectorul maritim al Dunării, oraș cu regim de port franc (1837-1883), care a asigurat cadrul adecvat tranzacțiilor comerciale, sediu al mai multor bănci, case de comerț, firme de transporturi fluviale și rutiere.
Într-adevăr, România nu a fost numai o gazdă ospitalieră a Comisiei Europene care de-abia în 1893 și-a construit un local propriu la Galați, dar prin aplicarea legii din 18 noiembrie 1963, s-au adus completări substanțiale la preocupările Comisiei Europene de a crea condiții optime pentru dezvoltarea comerțului în bazinul Dunării de Jos. Toate aceste lucrări nu vor influența numai viața economică a Galaților, fără îndoială principalul port din zona Dunării maritime, ci a întregii țări în plin progres în anii Unirii.
Referitor la clădire - ea în sine este o construcție europeană. Decizia de construire a fost luată de reprezentanții ai opt state europene și construcția a fost făcută cu „fonduri europene”. Cum CED avea independență financiară, clădirea este prima din lume care avea acest statut internațional. Nu doar prin imunitățile de care se bucura spațiul respectiv, ci și pentru că aparținea Europei. Clădirea era totodată reprezentativă pentru valorile în care CED credea, valorile pe care le are și UE astăzi: responsabilitate bugetară, eficiență și funcționalitate.
Galații au un farmec aparte; orașul este diferit de alte orașe românești prin faptul că este reședința Comisiei Europene a Dunării. Cei opt delegați reprezintă Marea Britanie, Franța, Italia, Austria, Germania, Turcia, Rusia și România. Cu excepția delegatului francez, toți au rezidența în Galați, unde rămân tot anul. Ei sunt considerați conducătorii coloniilor pe care le reprezintă și organizează frecvent petreceri; aceste evenimente au deseori farmecul necunoscutului, întrucât oferă șansa de a cunoaște oameni veniți din toate colțurile lumii. În afară de vizitele pe care le primesc la reședințele personale, în fiecare primă vară și toamnă, reprezentanții organizează baluri și serbări la Palatul Comisiei, o clădire impozantă unde se țin ședințele lor. De asemenea, ei sunt proprietarii în comun ai unui frumos iaht cu aburi, Carolus Primus, pe care își invită prietenii apropiați pentru excursii pe Dunăre. Fiecare dintre ei preia președinția comisiei timp de șase luni, iar când își încep mandatul, un stationaire aflat sub pavilionul țării respective vine de la Constantinopol pentru inaugurare. [...] Evident, comisarii au și alte responsabilități în afară de petreceri; toate problemele legate de Dunăre, de la Porțile de Fier până la mare, sunt în mâinile lor și ale armatei de funcționari pe care o comandă.
